Asta așa, ca să intru brutal într-o problemă despre care am scris și am vorbit mult și despre care mă veți mai auzi, cu siguranță, vorbi. Pentru că mi se pare că nu se oprește. În timp ce copiii sunt un exemplu, și chiar și o mare parte dintre adulți, pe cont propriu sau prin companiile la care lucrează, în România secolului XXI, mai există acea mentalitate de „las’ că merge și așa” și de „ce contează, dacă nu mă vede nimeni”.

“Da’ io ce primesc dacă fac asta?”

Ne-am obișnuit să facem doar dacă primim ceva, însă suntem superficiali să vedem în acest ceva mai mult decât un avantaj imediat. Dacă aș fi primit vreun bănuț pentru fiecare brad, baterie, televizor, cutie de carton, pungă cu mâncare stricată, mobilă și saltele vechi pe care le-am văzut aruncate la întâmplare, aș fi destul de bogată. E o problemă pe care v-am tot semnalat-o și implică riscuri speciale atunci când, în loc de-un brad, aruncăm la întâmplare un televizor vechi.

Un român consumă X litri de bere, își cumpără X perechi de pantofi, merge în X călătorii și achiziționează X electronice și electrocasnice anual. Dar câte kilograme de deșeuri electrice și electronice duce la reciclare? Păi, știu că ar trebui să ducem, ca să fim civilizați așa cum norma europeană o impune, cam 4 kilograme fiecare. Și nu-i o țintă imposibilă dacă ne gândim că un frigider obișnuit sau o mașină de spălat cântăresc în jur de 45-50 kilograme, în timp ce un televizor clasic – că pe astea nu e zi să nu le văd aruncate, pur și simplu, în stradă, cântărește 10-15 kilograme.

Cât de mult înseamnă puțin

Sau și mai simplu: bateriile obișnuite, că tot consumă fiecare român, anual, cam opt de persoană, cel puțin. La o familie mai măricică, se adună ceva și de aici. Unde mai pui că am văzut în foarte multe locuri – în instituții de învățământ, în magazine alimentare, locuri în care tot ce trebuie să faci e să le depui în niște urne special amenajate. E atât de simplu. Dar, da, e drept, bateriile alea nu-și dau întâlnire și nu se aruncă singure-n pungă, ca să traverseze să se depună singure la un centru de colectare, frigiderele nu dau telefon singure la numărul verde RoRec, nici televizoarele nu au învățat încă să ajungă singure la reciclare.

Și am zis-o și am s-o mai zic de multe ori: da, oameni buni, nu primim nimic acum, când ducem deșeul, nu ne dă nimeni bani, nici nu ne ridică nimeni vreo statuie. Dar primim ceva mult mai important: o conștiință împăcată pentru că am făcut ceva bun, un „bun” și un „bine” pentru noi, pentru copiii noștri, pentru orice va continua să existe pe pământul ăsta după gestul nostru.

E aproape primăvară. Anul acesta, zăpada puțină n-a mai acoperit mizeriile aruncate la întâmplare. Poate la anul, cu zăpadă sau nu, n-or să mai fie atâtea de acoperit. Poate că, într-un an, se pot schimba multe.

Închei spunându-vă că, la centrele de Colectare DEEE RoRec, poți beneficia de sevicii gratuite de preluare a acestor deseuri, iar mai multe detalii poți găsi pe site, pe pagina lor de Facebook sau la numărul de TelVerde 0800 444 800, apelabil gratuit din orice rețea de telefonie fixă sau mobilă, zilnic, între orele 9.00-17.00.